Adevărul despre încălzirea globală.
Dacă dispare dioxidul de carbon, dispare și viața de pe Pământ
Pentru că există o întreagă isterie cu privire la încălzirea globală, determinată de așa-zisa creștere a cantității dioxidului de carbon CO2 din atmosferă, se impune să precizăm mai întâi câteva lucruri mai puțin cunoscute sau ignorate, care pot conduce într-o apreciere și direcție greșite, care nu vor putea fi controlate ușor. De la început trebuie să clarificăm o neînțelegere, necunoaștere, ignoranță, rea-voință: creșterea dioxidului de carbon în exces din atmosferă conduce la încălzirea globală sau încălzirea globală conduce la creșterea dioxidului de carbon (CO2) din atmosferă, pe care unii îl consideră și poluant?
Încălzirea globală, opusă glaciațiunii, este dată de acel fenomen cosmic numit mișcarea de precesie a Pământului, ce reprezintă mișcarea conică lentă realizată de axa de rotire a planetei, axă înclinată la 23 grade, față de planul orbitei sale în jurul Soarelui. Această mișcare ciclică durează cca 25.920 de ani, care încheie un ciclu complet, numit și Precesia echinocțiilor, cu un impact normal asupra Pământului. În prezent abia au trecut cca o mie de ani de la ultima glaciațiune, glaciațiuni care se succed întâmplător, cu intensitate mai mică s-au mai mare, fără o periodicitate constantă. Periodicitatea poate fi influențata de exploziile solare, de alinierea unor planete și de unele fenomene din afara sistemului planetar. Aceste fenomene nu presupun că Pământul se va încălzi continuu în această perioadă, nu există nici-o dovadă evidențiată științific.
În prezent ne aflăm într-o perioadă interglaciară, numită Holocen, care va fi urmată de o alta perioadă glaciară, tocmai când ne aflăm într-o perioadă caldă. La începutul Halocenului, în urmă cu 11700 de ani, vremea era rece iar ulterior, în următoarea mie de ani, temperaturile au crescut cu aproximativ 3 grade peste cele medii de acum. În numai 10 ani, la începutul Holocenului, temperatura medie din Groenlanda a crescut cu 8 grade ajungîndu-se astfel la un climat comparabil cu cel mediteranian. Cu cca. 10 mii de ani urmă, a început cel mai cald interval din Holocen care a durat pînă în urmă cu cca 5500 de ani. În acea perioadă, în locul deșertului Saharian de astăzi, era o savană verde întinsă în care trăiau animale pe care acum le mai găsim doar în sudul Africii. Constatăm că intervalele de incălzire și racire se succed fără a respecta un timp anume și o periodicitate exactă. In perioada de vară 2024 si 2025, s-au înregistrat temperaturi în jur de 40 grade Celsius dar nu trebuie să ne îngrijoreze, au existat temperaturi chiar mai mari și în perioada de glațiaciune și probabil se vor înregistra și în viitor.
Asa numita încălzire globală, determinată de miscarea de precesie, a existat din totdeauna, dar acum se pare că este folosita cu scopul bine definit de a raspândi panică și a dirija, după necesitati, atenția generală, sau nu se cunoaște.
Cultul schimbărilor climaterice are și o preoteasa, pe Greta Thunberg, o puștoaică suedeză de cca 16 ani care neobosită dă indicații si audiențe selecte, la parlamentari, elitele lumii adunate la Davos, la ONU, etc, privind măsurile urgente care trebuie luate pentru a salva planeta și civilizația umană de „efectele catastrofale provocate de creșterea temperaturii globale”. Fanii adolescenți ai Gretei Thunberg, care s-au lepădat și de școală ca și ea, cer liderilor lumii să salveze ghețarii, numai că de-a lungul istoriei Terrei, ghețarii s-au agregat și s-au topit de zeci de ori, doar în ultimul milion de ani. Păcat că sau lăsat de școală poate că acolo mai puteau umple golurile și cu ceva real și folositor.
Mișcarea de precesie a Pământului este cea care determină încălzirea apei mărilor și oceanelor, cel mai mare și constant rezervor de dioxid de carbon (CO2), cu degajare în atmosferă, benefic în primul rând pentru flora și fauna Pământului, deci și pentru ființele vii, respectiv noi oamenii, pentru care reprezintă condiția esențială a existenței și perpetuării vieții pe Pământ. Dioxidul de carbon (CO2), este esențial pentru supraviețuirea noastră, el este asimilat de plante în procesul de fotosinteză, care la rândul lor produc oxigenul (O2), care întreține viața pentru regnul animal deci si pentru noi oamenii.
Aerul din atmosfera terestră, cel pe care îl inspirăm și ne asigură existența, are un conținut de oxigen de 21%, azotul reprezintă 78%, gazele nobile: argon, xenon, neon, kripton reprezintă cca 1%, iar dioxidul de carbon (CO2), celebrul poluant, care a creat atâtea dezbateri și agitație, reprezintă doar 0,037%, până la 0,041%, sau 370-410 ppm (părți pe milion). Se pare ca la nivel global aerul din atmosferă și-a păstrat proporțiile componentelor dealungul sutelor de mii de ani, probabil și pe baza unei anumite autoreglări care a făcut posibilă dezvoltarea florei și faunei pe pământ.
Aerul expirat de regnul animal, deci și de noi, oamenii, este compus în principal tot din azot, care își păstrează ponderea de 78%, oxigenul scade de la 21%, la cca 15-16%, iar dioxidul de carbon (CO2), după ce curăță interiorul aparatului respirator al întregului organism, reprezintă 5-6%. Deci, atât noi, oamenii, cât și animalele, suntem producătorii importanți ai dioxidului de carbon (CO2) din atmosferă. Poate din aceasta cauza Olandezi vor să decimeze vacile iar oamenii de știință de la Davos au pus problema resetării populației planetei, în sensul reducerii.
Acest nivel „este comparabil” cu ceea ce era în urmă cu cca 4,1 – 4,5 milioane de ani, când CO2 era aproape sau puțin peste 400 ppm”, a precizat NOAA, (Administrația Naționala Oceanică si Atmosferica din SUA, o agenție științifică care prognozează vremea, monitorizează condițiile oceanice si atmosferice).
Cunoscută sub numele de “Capela Sextină a preistoriei”, peștera Lascaux, din sudul Franței, descoperita în septembrie 1940, de către patru tineri, are pe pereții săi, remarcabile picturi rupestre, vechi de cca 15.000 de ani, considerate cele mai bine realizate și păstrate picturi paleolitice, cunoscute actualmente în lume. Accesul publicului, a fost permis fără restricții după cel de al doilea război mondial, dar bioxidul de carbon produs prin respirație de cei peste 1.200 de vizitatori zilnici, a făcut ca, începând cu anul 1955, picturile să înceapă să se deterioreze. Iată că dioxidul de carbon, pus in evidență și din respirația oamenilor de această dată, s-a dovedit dăunător. Din 1963 accesul publicului vizitator a fost interzis.
Natura produce din acest dioxid de carbon (CO2) necesar pe tera cca 96%, din apa marilor și oceanelor, rezervorul inepuizabil al CO2, iar restul de 4% îl producem noi, ființa umană, prin existența noastră și prin diverse activități, adică 0,00152%, din total aer atmosferic. Ponderea Germaniei, spre exemplu, aceea care funcționează cu minele de cărbune și centralele electrice la capacitate maximă, produce cca 3,1% din acel 4%, produs de ființa umană, adică 0,0004712% din dioxidul de carbon (CO2) din aerul atmosferic. Cantitatea medie de CO2 expirata de un individ este de 0,02 la 0,35 m3/h, in funcție de tipul de activitate. Pornind de la o cantitatea medie de numai 0,25 mc/h, un calcul simplu ne arata că o persoană in 24 de ore produce cca 6,0 mc CO2, iar într-un an persoana emite 2190 mc CO2 in atmosferă, respectiv 4328 kg sau 4,328 t/persoană. Populația globului de peste 8 miliarde persoane produce cca 35 miliarde tone dioxid de carbon CO2, anual si cu precautie mai adaugam cca 15 miliarde produs de regnul animal.
Mai întâi să clarificăm cât reprezintă dioxidul de carbon (CO2) din atmosfera terestră, adică acel 0,037%-0,041 (370-410) ppm, din aerul respirabil necesar vieții. Pe baze experimental științifice, s-a stabilit că limita maxim admisibilă în condiții normale pentru concentrația de dioxid de carbon (CO2), din aerul respirabil, ar putea fi de până la 1500 ppm (părți per milion), cam 0,15% din total aer. Nivelul optim ar fi între 1000 și 1500 ppm (părți per milion), deci 0,10-0,15%. Nivelul actual al CO2 este de aproximativ 410 ppm, 0.041% în aerul respirabil, deci nu exista nici-un pericol. Limita minimum-minimorum de dioxid de carbon (CO2) din atmosferă ar putea fi de cca 150 ppm, 0,015%, însă mai jos de atât viața dispare. Dispar plantele mai întâi, cele care folosesc CO2 pentru fotosinteză și care produc oxigenul (O2), cca 21% din total, apoi toate ființele, inclusiv noi, oamenii. Iată ce propovăduiesc unii deștepți, de prin diverse locuri, și din Europa, să eliminăm complet dioxidul de carbon din atmosferă.
Dioxidul de carbon (CO2) are densitatea 1,977 kg/mc și este de aproximativ 1,5 ori mai greu decât aerul. Acesta se plasează în partea de jos a atmosferei terestre, acolo unde de fapt este mai multă nevoie de el și nu susține arderea. Concentrația de dioxid de carbon în aerul atmosferic (existent între nivelul mării și aproximativ 30 km altitudine, limita superioara a stratosferei), in prezent, variază între 0.037% (370 ppm) și 0.041% (410 ppm), în funcție de locație. Au fost și câteva excepții, a căror cauze le vom explicita prin unele fenomene perturbatoare de excepție, când a ajuns și până la 0,0417 (417 ppm) în anul 2020 și 0,0419(419ppm) în anul 2021. Concentrația dioxidului de carbon in atmosfera este minima toamna si maxima primăvara când plantele se trezesc la viată.
Dioxidul de carbon (CO2), în anumite concentrații crescute, poate fi relativ dăunător uman, pentru inimă, diminuând capacitatea de contracție. Toxicitatea și efectele adverse, deși se întâlnesc cu totul accidental și foarte rar, cresc odată cu creșterea concentrației în aer a dioxidului de carbon (CO2) astfel:
– la 1% poate provoca somnolență, prin expunere prelungită;
– la 2% devine ușor narcotic. Cresc tensiunea arterială și pulsul și se poate instala o scădere a auzului;
– la aproximativ 5% provoacă stimularea centrului respirator, cu manifestări de amețeală, confuzie și dificultate în respirație, însoțite de dureri de cap. La această concentrație pot apărea și atacurile de panică.
În anumite locuri de muncă, în spații închise mai mult sau mai puțin, expunerea pentru adulții sănătoși, pe parcursul unei zile de lucru de opt ore, nu trebuie să depășească 5000 ppm (0,5%) dioxid de carbon (CO2). Deci până la anumite concentrații dioxidul de carbon (CO2) nu este toxic, cum încearcă să acrediteze ideea chiar si unii ecologiști; în schimb scăderea sub 0,015% este fatală.
Să încercăm să depistăm totuși cei mai mari poluatori și producători ai dioxidului de carbon (CO2), din cei 4% din totalul aerului respirabil, produs de oameni, care nu sunt luați în seamă de marii specialiști în domeniul încălzirii globale din lume, printre care și de cei de la Centrul Europei, care ne sperie și ne impun tot felul de inepții, gen eliminarea vitelor mari, eliminarea centralelor pe gaze și cărbuni, pentru producția de energie, etc., fără a cunoaște exact adevăratele cauze, în prezent necontrolate, ale creșterii dioxidului de carbon (CO2), respectiv acel 4% din totalul de 100%.
Aproximativ 2% din emisiile globale de carbon, adică cca 50% din cei 4%, provin din transportul aerian. Calcularea acestor emisii presupune luarea în considerare a mai multor variabile, inclusiv tipul de aeronavă, numărul decolărilor și aterizărilor și distanța parcursă. Pentru un avion care efectuează o călătorie dus-întors între New York și Madrid, emisiile de CO2 sunt între 900 și 1.350 de tone de dioxid de carbon. În prezent s-au înregistrat peste 134 de mii de zboruri operate într-o singură zi și peste 20.000 de aeronave care au zburat simultan. Numărătoarea nu include zborurile militare și private cu avioane și elicoptere, neevidențiate centralizat. Acest volum nemăsurat de zboruri poate ajunge până la 85.000 de zboruri pe zi în întreaga lume. Deci s-a depășit cu mult media de 200.000 de zboruri zilnic, dintre care numai în SUA se înregistrează peste 42.000 zboruri zilnic. O statistica ar putea evidenția că și in Europa se inregistreaza mai mult de 40.000 zboruri zilnic. Avioanele prin activitatea lor produc cca 600 mil.tone dioxid de carbon (CO2) anual, alaturi și de alte gaze toxice.
Având în vedere numărul mare de zboruri, dintre care unele cu avioane de mare putere și capacitate, îndrăznesc să emit o ipoteză, în urma unor observații personale, pe o mai lungă perioadă de timp, că numărul mare și amploarea unor fenomene și evenimente meteorologice terestre, cum ar fi uraganele, tornadele și alte fenomene, sunt și efectul acestor elemente perturbatoare din troposferă, în special create de avioane. Se pune întrebarea: de ce în Statele Unite au loc atât de des și de o amploare așa de mare aceste evenimente meteorologice cum sunt tornadele, care nu existau la acest nivel, cu 80-100 și chiar mai mulți ani în urmă? Această ipoteză este concretizată și prin unele evenimente meteo deosebite din România, care nu au existat până de curând, cum sunt tornadele care au avut loc, relativ recent, în zona Aeroportului Mihail Kogalniceanu (zonă militară NATO) și împrejurimile din judeţul Constanţa, cu ocazia unor vizite cu avioane de mare capacitate din SUA. Evenimentele s-au repetat în Oltenia, în zona Deveselu, și în Transilvania, în zona Aeroportului Câmpia Turzii, unde este o bază aeropurtată a NATO, zone survoloate intens în anumite perioade anuale de avioane militare de mare capacitate și putere.
Foarte recent, am constatat fenomene meteorologice deosebite in vara anului 2024 care au urmat in toata Europa. Fenomenul de incălzire globală din aceasta perioada, după unele institute specializate și oameni de știință s-ar datora și erupției masive din 15 ianuarie 2022, a vulcanului subacvatic din Togo, care a eliberat o cantitate imensa de apă în stratosfera pământului. În august 2022 NASA a raportat ca aceasta cantitate imensă de vapori de apă ar fi egală cu 10% din apa prezenta in acel strat atmosferic, echivalenta cu 50 milioane de tone. De regulă erupțiile vulcanice majore, răcesc suprafața pământului, prin ejectarea gazelor, prafului și cenușei care reflecta lumina soarelui înapoi în spațiu, în schimb vaporii de apă captează căldura și probabil va mai dura un timp până la echilibrarea din spațiu. Trebuie să recunoaștem că și numarul avioanelor în zbor a crescut deosebit pentru activități economice, concedii și diverse alte deplasari cu avioanele. Cu ocazia campionatului de fotbal din Germania in vara anului 2024. zeci de mii de suporteri s-au deplasat cu avioanele și in zona au apărut fenomene deosebite cu ploi in cantitate foarte mare, furtuni, vijelii, inundații, de multe ori insoțite și de grindină. Cred că spacialistii meteo pot evidenția aceste fenomene, situație care nu poate decât confirma ipoteza ca aceste fenomene se datoreaza în principal numarului crescut de avioane de mare capacitate care traverseaza și destabilizează troposfera, in special în perioada verii. La sfărșitul lunii iulie 2024 au sosit la aeroportul Mihail Kogalniceanu, jud Constanta , câteva avioane americane, unele din cele mai mari avioane din lume, care numai incarcătura de armament depășea 40 tone. Am concluzionat și transmis la câteva persoane apropiate, că trebuie să ne asteptam la unele fenomene meteo cum sunt tornadele. Nu a trebuit să așteptăm prea mult, pe 2 august 2024, masmedia de specialitate a transmis că s-au inregistrat câteva fenomene meteo de tornade în zonă aeroportului Kogalniceanu.
Să continuăm cu evidențierea și a altor poluatori, cum sunt vapoarele, care au si ele o contribuție de peste 1% din cei 4%. Se apreciază că cca cincisprezece vapoare mari, poluează cât toate autoturismele din lume. Un studiu britanic a dezvăluit că un singur vas transatlantic, care transportă containere, poluează cât 50 de milioane de mașini auto la un loc. Un cargobot de dimensiuni mari poate să genereze 5.000 de tone de oxid de sulf pe an, gaz daunator sanatatii. Vasele comerciale sunt responsabile pentru 18-30% din întreaga poluare cu oxizi de azot ai Pământului şi cu 9% din poluarea cu oxizi cu sulf a globului. Și cele 90.000 de vapoare comerciale din lume poluează mult: peste 70% din emisiile acestora sunt eliberate în atmosferă la mai puţin de 400 de kilometri de țărm. Circa 85% din totalul global al emisiilor de noxe ale vapoarelor sunt eliberate în emisfera nordică , acolo unde a apărut mai pregnant problema poluării, determinata si de vapoare.
Încălzirea globală va determina, pentru anumite perioade, așa cum se apreciază științific, și creșterea nivelului mărilor și oceanelor prin dezghețarea parțială a calotelor glaciare. În unele zone din Africa de Sud deja populația a părăsit zonele din apropierea coastelor marine și s-a retras pe terase sigure, în interior. Va trebui să se ia în considerare acest fenomen și în Europa și nu numai, care nu va putea fi dat pe seama creșterii dioxidului de carbon (CO2), ci a încălzirii globale, care nu ține de concentraţia de CO2 de pe Terra, ci așa cum precizam, de acel fenomen cosmic numit mișcarea de precesie a Pământului, reprezentată de mișcarea conică lenta, realizată de axa de rotire a Pământului, asupra căreia deocamdată nu se poate acționa.
Din date nu prea îndepărtate s-au evidențiat fenomene de caniculă și secetă excesivă și în perioada de sfârșit de glaciațiune, în mileniile I și II, care au afectat populația Europei, dacă ne referim numai la continentul nostru. Astfel, în anii 1152, căldura era atât de intensă, încât ouăle puteau fi gătite pe nisip; în 1160 în bătălia de la Bela(Ungaria), un număr mare de militari au murit din cauza căldurii excesive; în anii 1303-1304, Sena, Loara, Rinul și Dunărea puteau fi traversate pe jos. În perioada 1538-1541, râurile europene erau literalmente secate; în anul 1718 nu a existat nici o ploaie între aprilie și octombrie; canicula din anul 1718 a ucis peste 700.000 de oameni. Suntem la un alt nivel de cunoaștere și intervenție și pot fi contracarate aceste fenomene și influențele lor asupra condițiilor de existență a omenirii, prin acțiuni la îndemâna științei.
La ce sunt folosite avioanele și vapoarele, în genere, cei mai mari poluatori și producători de CO2 și nu numai? La transport persoane și mărfuri. Din fericire, știința are la îndemână soluții noi, mai puțin cunoscute, care asigură o mai mare siguranță și cu costuri mai mici a transporturilor de mărfuri și oameni. Marele nostru compatriot, omul de știință român, Henri Coandă, a brevetat în diverse colțuri din lume peste 200 de invenții, dintre cele peste 700 soluții gândite și propuse. El spunea: ,,Viitorul este suma pașilor pe care îi facem, inclusiv a celor mici, ignorați sau luați în râs”. Inventatorul Henri Coandă, prin proiectul AEROTUBEXPRES, intenționa să revoluționeze transportul pentru oameni și mărfuri prin rețele de tuburi numite autostrăzi. Tuburile de diametre prestabilite urmau (și urmează, sper, cât mai repede) să funcționeze și pe baza Efectului Coandă, pentru transportul de oameni și mărfuri cu viteze de 500-1000 km/h și în deplină siguranță, pe baza diferenței de presiune atmosferică, creată artificial în aceste rețele de către compresoare și ventilatoare, care asigură și eliminarea frecării cu pereții printr-o pernă de aer. Marelui savant, venit în țară în 1967, i s-au asigurat condiții materiale și umane și a început experimentările cu succes, cu echipe complexe de specialiști, însă timpul pentru el s-a comprimat în anul 1972, când ne-a părăsit, lăsându-ne ideile și soluțiile lui pentru viitor, dar și îndemnul pentru a continua. Cercetările au continuat cu succes până la lovitura de stat din 1989, după care s-au oprit, din lipsă de interes și de patriotism. Invenția s-a aplicat totuși cu succes în primă fază în industria minieră, la Baia Mare și Caraorman, pentru transportul materiilor prime de la cariere spre uzine, fără autobasculante, sistem ce a funcționat până prin anii ′90.
Unii dintre primii cercetători români, cu experiența și cunoștințele căpătate în timpul scurt, au fost cooptați se pare, într-o echipă internațională, la solicitarea omului de afaceri american ELON MUSK, in găsirea unei alternative de transport eficient pentru viitor, folosindu-se cercetările și experimentările lui Henri Coandă. Deja se aplică cu succes în Statele Unite, pentru transportul persoanelor între diverse localități mai apropiate, cu viteze de până la 1000 km/h. Astfel, transportul local, între localități și în cadrul țărilor, dar și interțări și intercontinental, poate fi preluat cu succes, de aceste sisteme de transport, prin tuburi vidate cu dimensiuni prestabilite, diminuând astfel emisiile de CO2 și alte gaze nocive de la transportul cu avionul și vaporul. Sistemul poate fi preluat cu succes și pentru traversarea sau subtraversarea apelor prin tuburi vidate. Existenta si experiența conductelor de transport subacvatic a diferite produse fluide și gazoase, poate fi folosită cu succes, cu măsurile de securitate adecvate ce se impun, pentru transportul de persoane și mărfuri.
În concluzie, România, care a început experimentările cu succes dar a pierdut primul tren, dacă se mai consideră suverană, deși are toate elementele de colonie, poate să treacă totuși de urgență la continuarea experimentelor și implementarea rezultatelor, cel puțin si pentru memoria marelui savant român Henri Coandă, cel care a pus bazele acestui sistem modern și eficient de transport pentru oameni și mărfuri, în condiții de securitate maximă, impus și de noile situații. De asemenea, trebuie să se treacă, chiar fără aprobarea de la Bruxelles și a unor grupuri de interese externe, la amenajarea potențialului hidroenergetic posibil amenajabil al României, pentru a asigura energia necesară dezvoltării țării, dacă se mai are în vedere acest lucru și de noile cercuri conducătoare, dirijate din afară. De asemenea, este necesar să se treacă de urgență la exploatarea minelor de cărbuni și a zăcămintelor de petrol și gaze (o spun și ca inginer petrolist) și punerea în funcțiune a tuturor centralelor termice și electrice, cca 40 la număr, pentru asigurarea de locuri de muncă pentru români, acasă la ei, și obținerea energiei necesare dezvoltării economiei, așa cum o face Germania, care probabil a studiat mai bine fenomenul încălzirii globale, ce nu poate fi combătut cu paliative și funcționează cu cca 150 centrale termice, pe cărbune și gaze și pentru producerea energiei electrice. Celor care fără argumente strict științifice critică și cer închiderea centralelor termice industriale și de producție a energiei electrice, pe motiv de poluare prin eliminarea în atmosferă a dioxidului de carbon CO2, le opun și propunerea de găsire a unor soluții de captarea acestuia cu ajutorul apei, elementul primordial al existenței vieții în univers, și producerea acidului carbonic sau alte substanțe, sarcină pentru chimiștii și tehnologii în domeniu, pentru viitor.
Romania mai are rezerve de cărbune, petrol și gaze pentru cca 50-60 de ani, ar fi păcat să le irosim când avem mai multa nevoie de ele. La petrol, Uniunea Europeana are rezerve in proporție de 0,39% din total rezerve mondiale, iar România doar 0,04%, fiind pe locul 42 în topul țărilor cu rezerve de petrol din lume și totuși pe locul întâi din Europa. Rusia cu rezerve mondiale de cărbune de 4,8%, SUA cu 2,15% și China cu rezerve de 1,37% exploatează rezervele de cărbune fără restricții. Și la gaze, Rusia cu rezerve de 19,9 % din total mondial, pe primul loc din lume, SUA 6,7 % pe locul 5, si China 4,5 %, pe locul 6, exploatează zăcămintele de gaze la capacitate, fără restricții iar noi România de pe locul 42 și la rezervele de gaze, funcționăm cu restricții. Va trebui urgent sa ințelegem aceasta situatie si sa punem in functiune toate centralele termice care funcționeaza cu gaze si carbune.
Deși, nu atât de recent, ideea de eliminare a centralelor de apartament, și preluarea agentului termic de la centrale zonale este total neeconomică și neavenită. Prin transportul agentului termic prin conducte se pierde o importanta cantitate de agent termic cca 15-20% funcție de distanță, ceea ce presupune și utilizarea unei cantități mai mare de combustibil. Așa cum precizam anterior, dioxidul de carbon este un gaz mai greu decât aerul și după emisie coboară la sol, ceea ce este benefic în cazul centralelor de apartament pentru plantele din apropiere care consumându-l eliberează oxigenul O2 curat, atât ne necesar sănătății și vieții. Poate aud și se gândesc mai mult și cei care cer desființarea centralelor de apartament.
Au mai apărut unele idei, unele comandate chiar de la Casa Albă. Este un studiu comandat care ia în calcul posibile scenarii, eventual chiar scenarii SF, prin care s-ar putea realiza diminuarea încălzirii globale prin reflectarea înapoi a luminii solare. Dar ce facem cu fotosinteza? Sau o altă variantă are în vedere folosirea aerosolilor, particule mici care vor reflecta lumina Soarelui, care va fi împrăștiată în spațiu, repercusiunile nu se cunosc. Cea de-a doua este creșterea reflectivității norilor: lumina se va împrăștia puțin înapoi. Ar mai fi opțiunea plasării de oglinzi în spațiu, care să reflecte lumina Soarelui înapoi. Bineînțeles că ne putem întreba cât de realist este așa ceva, pentru că am avea nevoie de niște oglinzi foarte mari, iar noi abia reușim să trimitem niște sateliți în spațiu. Dacă avem la dispoziție soluții viabile, experimentate cu succes, planeta nu mai poate aștepta fără repercusiuni grave.
Există deja intenția americanilor de a construi un sistem de transport pe care unii l-ar putea considera de domeniul fantasticului. Este vorba de o conductă, cum a experimentat cu succes și savantul român Henri Coandă, între Los Angeles și New York, prin care ar putea să circule niște capsule cu viteze de până la 6.500 de kilometri pe oră și în acest fel s-ar reduce numărul avioanelor care perturba troposfera generând fenomene meteo periculoase. Apar tot mai multe preocupări pentru preluarea ideilor și experimentelor savantului român, Henri Coandă, care par a fi printre cele mai viabile pentru implementarea unor soluții acceptabile în condiții de securitate și fără a afecta fenomenele cosmice în derulare. România trezește-te.
Si acum în concluzie, îmi permit să emit o ipoteza ce va crea oare cari dezbateri pro și contra dar, care va putea fi confirmata, sper, de oamenii de știință și institutele internaționale de cercetare din domeniu, care au concluzionat că proporția dioxidului de carbon(CO2) din aerul atmosferic s-a menținut relativ constantă în limitele de 0,037% (370 ppm) și 0,041% (410ppm), de-lungul a 4,1-4,5 milioane de ani in urmă.
Acest echilibru în atmosferă a fost asigurat, conform ipotezei, de către APA(H2O), apa marilor si oceanelor, elementul primordial al existentei vieții in univers și pe pământ care deține 96% din rezervele de dioxid de carbon existente pe tera. Deja este de notorietate că apa are memorie. Cercetătorul japonez Masaru Emoto a demonstrat științific faptul că apa deține o memorie proprie prin intermediul unui experiment prin care a evidentiat „atitudinile” apei în raport cu gândul uman. El a supus apa cuvintelor, gândurilor, imaginilor, muzicii, apoi a fost înghețată și fotografiat rezultatul. Eprubetelor cu apă li s-au arătat cuvinte scrise precum iubire sau recunoștință, după înghețare apa a luat forma stelară, frumoasă a fulgului de nea. S-au realizat multe experimente care au evidențiat neîndoielnic existenta memoriei apei.
În natură se întâlnesc mai multe tipuri de apă. Dacă planeta noastră la suprafata conține aproximativ 72% apă, impresionant e că si organismul nostru conţine apă cam în aceeaşi proporţie. Creierul uman conţine chiar și mai multă apă: cca 80%. Apa e prezentă în interiorul celulelor, la suprafaţa lor şi în afara lor, această apă de la suprafaţa celulei diferă foarte mult de la un om la altul şi se „uzează” odată cu vârsta, deci apa are memorie.
In cazul nostru, în relatia cu atmosfera, apa marilor si oceanurilor, reglează proportia de eliberare a bioxidului de carbon, ce se gaseste cantonat în apa marilor și oceanilor, care reprezintă cel mai mare rezervor de bioxid de carbon din natură, 96%. Prin activitățile umane si existență, numai prin expiratie, in fiecare an eliberăm în atmosferă aproximativ 140 miliarde de tone de dioxid de carbon și alte elemente poluante și cu toate acestea, proporția dioxidului de carbon din atmosfera se păstrează relativ constantă. A fost nevoie de peste 200.000 de ani de istorie umană pentru ca populația lumii să ajungă la 1 miliard locuitori, în anul 1800 și doar de cca 220 de ani pentru a ajunge la 8 miliarde care expira anual cca 140 miliarde tone CO2, si proportia dioxidului de carbon din atmosfera nu se modifica.
Unele variații, sunt determinate de unele fenomene perturbatoare majore, cum sunt erupțiile de vulcani subacvatici, activități umane exagerate prin acțiuni economice, fără a avea in vedere măsuri de contracarare, precum și activitatile solare și interplanetare. Suntem dependenți de apă și de celelalte elemente constitutive prin existența noastră și trebuie să le mulțumim și să le păstrăm ca atare.
In concluzie nu exista nici-un pericol de crestere a proportiei dioxidului de carbon CO2, din atmosfera terestra si deci sunt neavenite masurile in spacial cu privire la inchiderea minelor de carbune si respectiv inchiderea centralelor termice pe carbune cat si a celor pe gaze naturale.
Pentru un confort optim trebuie să acționăm pentru eliminarea elementelor perturbatoare din troposferă, pe cat se poate, create și folosite de specia umană, funcție de cunoștințele existente la un anumit nivel de dezvoltare. Avem soluțiile, urmeaza numai să le punem in aplicare pentru a ne asigura o existență fără riscuri.
Pentru clarificări la: corneliubalan4@gmail.com ; www.corneliubalan.ro;
Președinte FOR,
Forumul Organizațiilor Cultural-Științifice și Sociale Românești
ing. Corneliu Bălan
